Istoria Transalpinei

Transalpina, denumita si “Drumul Regelui” face legătura între Transilvania si Oltenia. Aflat la peste 2.000 de metri altitudine, Transalpina este cel mai înalt drum din România care poate fi traversat cu maşina, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m). Deși mai înalta decât Transfăgărșanul este mai puţin cunoscuta decât acesta pentru ca nu a fost niciodată asfaltat chiar daca figurează ca si drum naţional pe toate hărţile, fie ele tipărite sau GPS. In 2009 a început asfaltarea si modernizarea acestui drum pe o distanţă de 148 de kilometri, între Sebeş, judeţul Alba si Bengești judeţul Gorj. La începutul lunii iulie 2011 mai mult de 98% din Transalpina era deja asfaltată. In acest moment, la inceputurile lui 2013 Transalpina este asfaltat si modernizata aproape in totalitate. Unele podete mai sunt in lucru.

Începuturile acestui drum sunt neclare. Unele surse susţin că a fost construit prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărţile de istorie este trecut sub denumirea de “coridorul IV strategic roman”. Există şi o legendă locală, care spune că, la sfârşitul secolului XVIII şi la începutul secolului XIX, fiecare familie de localnici a participat la construirea unei porţiuni din acest drum, în funcţie de posibilităţile fizice şi financiare ale sale. Potrivit altor surse, şoseaua a fost construită şi pietruită de germani în timpul primului război mondial, din raţiuni militare, însă a fost foarte puţin folosită.

Transalpina a fost reconstruită în perioada interbelică şi dată în folosinţa în 1938, când a fost inaugurată de regele Carol al II-lea. Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al doilea război mondial, când germanii aveau nevoie de aceasta cale de acces din motive militare. De atunci Transalpina a fost foarte puțin întreținută. Traseul era folosit din timpuri străvechi de către pastorii din Mărginimea Sibiului care își treceau turmele in Oltenia, fiind nu mai mult decât o cărăruie prăpăstioasa pentru cai, numita sugestiv “Poteca Dracului”.

Inaugurarea Transalpinei s-a făcut în primele zile ale anului 1938 de către regele Carol al II-lea la Poiana Sibiului. La acea vreme, drumul era considerat o mare realizare tehnica, cu rol economic, strategic si militar, cu atât mai mult cu cat oamenilor le era proaspăta in minte perioada in care Ii se impusese religia catolica si când unele familii au plecat pe acest drum pentru a-si păstra tradiția. Conform memoriilor localnicilor, circa 200 de localnici din Jina, aflat acum în judeţul Sibiu, însoțiți de preotul satului, au luat drumul bejaniei,traversând munţii pe “Poteca Dracului” si stabilindu-se in localitatea Corbii de Piatra din actualul judeţ Argeş. Așa se explica si faptul ca locuitorii din Mărginimea Slinului si cei din localitățile Novaci, Vaideeni si Băbeni, aflate dincolo de munţi, in judeţul Vâlcea, au aceleaşi costume naţionale, aceleaşi tradiții si aceeaşi ocupaţie: păstoritul, fiind cunoscuţi sub numele de “ungureni”.

Transalpina, Drumul Regelui, porneşte din Jina de unde coboară pe o distanta de 7 km pana la Șugag. De aici începe urcuşul. După câțiva kilometri se ajunge la barajul Tau si apoi la barajul Oașa. Transalpina continua traversând in partea stânga Barajul Oașa mergând apoi pana la Obârșia Lotrului. Tot de la barajul Oașa, in dreapta, se poate lua spre colonia de la “Fetița”, unde s-a construit o mănăstire.

De acolo, urcând la Șureanu, se trece prin “Luncile Prigoanei”, un loc de trista amintire pentru localnici, deoarece aici erau pedepsiţi cei ce vroiau sa plece in bejenie, si se ajunge la Cabana si iezerul Șureanu, magnific descris de Lucian Blaga, in acelaşi “Hronicul si cântecul vârstelor”. Vechea cabana Oașa este acoperita acum de apele lacului de la barajul cu acelaşi nume, ca de altfel si celebrul “brad strâmb” al lui Mihai Sadoveanu de pe Valea Frumoasei, iar de aici se ajunge in localitatea Sadu si apoi Tălmaciu, după ce se parcurg 62 km de peisaj minunat.

Trecand din Lunicile Prigoanei la o distanta de 2 km este “Poarta Raiului”, un loc binecuvantat de Dumnezeu cu privelisti extraordinar de frumoase. Aici este Pensiunea Sureanu, asezata chiar in mijlocul poienii, de unde aveti o priveliste panoramica asupra munetelui Sureanu. De la pensiunea Sureanu pana la telescaunul Sureanu si teleskiul Sureanu ajungeti in 7 minute.

De Ia Obârșia Lotrului, aflata într-o vale cu o deschidere foarte frumoasa, sunt mai multe posibilitati: se poate merge in stânga spre Brezoi ce se afla la circa 60 km, trecând pe lângă Lacul Vidra si apoi prin stațiunea Voineasa, sau in dreapta spre Petrila, care e cale de 28 de km. Pentru a continua însa Drumul Regelui, Transalpina, DN 67C trebuie mers înainte spre Novaci De fapt, de abia acum începe cea mai spectaculoasa parte a Drumului Regal, drumul prin zona alpina, adevărata Transalpina. Serpentinele se înșiruie una după alta, ducându-ne in locuri tot mai înalte: Stefanu, Cărbunele, Muntinu, Urdele. Dintr-o data muntele dispare, iar in fata se Întinde platoul de pe vârful Papusa de unde se coboară in Stațiunea Rânca si apoi la Novaci unde ia sfârșit Transalpina.

In 1938, la inaugurarea Transalpinei, Carol al II-lea si suita sa au parcurs traseul Novaci • Săliștea in opt ore. In zilele noastre datorita lucrărilor aflate in curs pe traseul Jina – Șugag, Transalpina este parcursa pe traseul Sebeş – Șugag – Obârșia Lotrului • Rânca – Novaci intr-un timp de aproximativ 3 – 4 ore.